Magazin Cultural Ştiinţific

Se afișează postările cu eticheta Istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Istorie. Afișați toate postările

INCREDIBILA CONSPIRATIE a Prioriei din Sion si lupta lor cu TEMPLIERII





Noi am reflectat destul de amplu tragica istorie a templierilor din etapele timpurii ale existenței lor, au fost menționate ideile, simbolurile, interesele și căile de retragere ale lor după distrugerea ordinului de către Filip cel Frumos. Însă rămîne întrebarea – cu cine totuși s-a confruntat Ordinul Templierilor (Templului) în calea înălțării sale istorice? Cine a devenit oponentul deschis, care a aplicat o lovitură asupra structurii și ideologiei templierilor?

În acest sens există diferite puncte de vedere. Unii văd dușmanul templierilor în Curia Romană, alții – în persoana regelui Franței și în problemele lui financiare. Iar alții îi acuză de toate pe ospitalieri, deoarece, după interzicerea Ordinului Templierilor, lor le-a fost transmisă o mare parte din patrimoniul templierilor. Însă, în opinia noastră, mai există o forță foarte ascunsă, o organizație conspirațională, care ar putea sta în spatele distrugerii acestui Ordin. Este organizația Ordinul Sionului sau Comunitatea Sionului. Uneori ea este numită Prioria din Sion.

Eu te-am născut, eu te voi ucide

Această organizație, creată înaintea Ordinului Templului, a fost inițiatorul creării lui în 1118 și apoi și groparul ei. Cînd viziunile și planurile Ordinului Templului și Ordinului Sionului au devenit diametral opuse în privința unor doctrine inițiatice și de idei, Ordinul Sionului a lovit în Ordinul Templului. De aici reiese că în această perioadă de dezvoltare medievală a Europei, Ordinul Templului era mai slab decît Ordinul Sionului, dar și-a consolidat forța, iar cu timpul a devenit periculos pentru înalții lui protectori.

De ce înalți? Dacă templierii erau, de facto, în condițiile primogeniturii (ordinea moștenirii averii, potrivit căreia ea trece în posesia celui mai mare din familie sau neam) ordinul copiilor mici ai marilor familii din Europa, atunci Ordinul Sionului consta din suveranii aflați la putere. El era o organizație inițiatică a regilor, ducilor și domnitorilor Europei, care se considerau purtători ai sîngelui lui Iisus. Prin legenda privind salvarea patrimoniului lui Hristos și al Mariei Magdalena, ei ajungeau la casa regală a Merovingienilor, care, precum se considera, purta sîngele lui Hristos și sîngele urmașilor legendarei Troia. Și în asta consta exclusivitatea lor.

Atîta timp cît templierii le ajutau regilor și scaunului papal să decidă soarta regatelor creștine în Palestina, cît timp ei controlau frontierele acestui regat și cnezatelor vasale din Palestina, ei erau necesari. Dar cînd ei au atentat asupra creării statului-ordin, cînd au creat un imperiu financiar și au început să creeze unul militar, ce a cuprins Europa cu rețeaua de comandori și preceptori, ei au devenit periculoși. Atunci și s-a produs sciziunea.

Un timp templierii și-au păstrat independența și au opus rezistență Prioriei din Sion, însă ulterior ei s-au confruntat cu problema creării propriului stat și ieșirii de sub protectorat. Iată atunci Ordinul Sionului și-a îndreptat împotriva lor forțele caselor regale din Europa – Franța, Ungaria, Anglia, Regatului Napoli etc. Ordinul Templului nu era gata de aceste evenimente și a suferi înfrîngere.

Ce prezintă Ordinul Sionului

Ce reprezenta această organizație puternică, numită Ordinul Sionului? În realitate, acest ordin se numea altfel – Frăția Călăreților Mormîntului Maicii Domnului din Ierusalim. Acest cel mai ascuns ordin al urmașilor Merovingienilor pe Pămîntul Sfînt se afla mai sus decît toate instituțiile conspiraționale ale cruciaților.

Creierul acestui proiect era această frăție, creată în locul bisericii Adormirii Maicii Domnului de pe muntele Sion. Aici a fost construită Catedrala Sfintei Maria. Astăzi, din ea a rămas doar clopotnița cu galeria de sus, amplasată deasupra locului unde era săvîrșită cina cea de taină. În prezent acolo se află mormîndul regelui David.

Primul care a menționat Ordinul Prioriei din Sion a fost Rene Grousset – în lucrarea sa „Istoria Cruciadelor și cruciații din Ierusalim”. Se știe că primul conducător al Palestinei a fost Ducele Lorenei de Jos Godfrey (care a murit în 1100). El a fost doar un gardian al tronului Ierusalimului, dar, după moartea lui subită, pe tron a acces fratele său Baldwin I (de asemenea, cunoscut sub numele de Baudouin de Boulogne). El a preluat titlul de rege al Ierusalimului și apoi a creat Ordinul Sfîntului Mormînt, și apoi Ordinul Sion, iar mai tîrziu – cel al templierilor.
Ordinul Sîntului Mormînt era o mare enigmă. Acesta era primul din Palestina. Mai tîrziu, cruciații și-au creat alte frății, precum Ordinul Ospitalierilor, Ordinul Teutonic, Ordinul Sfîntului Lazăr și multe altele. Nu toate ordinele erau militare, printre acestea erau și ordine monahale.

Ordinul Sionului a devenit pilonul tronului dinastiei lui Hristos. Această dinastie a devenit într-o clipă egală cu toate casele regale europene, iar în multe privințe mai presus de acestea. În Est se năștea un nou proiect, care în curînd va cuprinde într-o pornire nebună toate dinastiile monarhice ale Europei. Viitorul a fost decis doar pentru cei care nu puteau doar înălța vechimea și noblețea neamului lor, dar și să-i confere dreptul la moștenirea sfîntă. Vechea aristocrație feudală timpurie pleca în neant. În Palestina se năștea tradiția celor care au fost marcați de sus, însă nu ca înainte – doar a celor cu sînge albastru. Anume această circumstanță era la baza ideilor lui Baldwin I.

Protectorii Sfîntului Mormînt

Încă din timpurile bizantine, în Ierusalim se afla frăția sepulcrierilor – ocrotitorii Sfîntului Mormînt. Ei se aflau sub protecția Patriarhului Ierusalimului, care în vechime, din mai multe motive, era mai important decît Papa de la Roma, deoarece era Ocrotitorul Pămîntului Sfînt și al vestigiilor religioase din Ierusalim. Însă, pe măsură slăbirii rolului Bizanțului în Est, slăbea și Biserica Ortodoxă. Inițial, aceasta se referea doar la Patriarhii Antiohiei și Alexandriei, apoi și la cel al Ierusalimului. Cu timpul, și sultanii turci îi vor pedepsi, din voia lor, și pe patriarhii de Constantinopol, care au fost cîndva parte a imperiului Roman de Est.

Sepuchrierii erau o frăție veche, or, ei au fost creați cu suportul împăratului Constantin. Istoricul rus A. Sinelnikov scrie în acest sens: „În calitate de stemă ei au folosit «crucea Ierusalimului» ca simbol al «demascării celor rătăciți și pentru afirmarea ortodoxiei», precum a declarat arhiepiscopul de Ierusalim Chiril împăratului Constantin.

În baza acestora a și fost creat „Ordinul Sîntului Mormînt din Ierusalim” (Ordo Eguestris S. Sepulcri Hierosolymitani)”. Acesta a și fost leagănul tuturor ordinelor de pe Pămîntul Sfînt. Sursele primare i-au dat o mulțime de nume, în afară de cele menționate de noi – „Frăția călăreților Maicii Domnului din Sion” sau „Frăția Călăreților Sanctuarului Maicii Domnului din Ierusalim”, dar cel mai cunoscut nume l-au obținut după ce s-au separat de templieri în 1188.

Primul Mare magistru „independent“ al Ordinului Sion Jean de Gisor a schimbat numele frăției în „Prioria din Sion“ - „Prieure de Sion“, stema pe un grifon de aur, explicînd în acest fel: „Leul este regele animalelor, vulturul – regele păsărilor, și peste oameni vom domni noi cu ajutorul aurului”. O stemă demnă pentru susținerea sistemului financiar-economic. Și un motto nu mai puțin demn – „Per Me Reges dominanta” („Prin mine guvernează Regii"). „Crucea Ierusalimului“ a devenit un simbol al noii puteri a regilor Sionului. Ei au început să reînvie vechiul principiu al puterii cu un zel pur aristocratic.

Așadar, Ordinul Sionului a devenit acea organizație inițiatică, care, pe de o parte, era legată de moștenirea sîngelui lui Hristos și a numelui sfînt, iar pe de alta – cu casa regală a Merovingienilor, ce domnea în regatul Francilor din sec. V.

Legenda Sfîntului Graal 

A mai existat o componentă în ideologia structurii aristocratice – legenda Sfîntului Graal. Regii din Ierusalim se asociază direct cu acest mit. Acesta a fost reflectat pe larg de Wolfram von Eschenbach ("Parsifal" în 1210), Robert de Boron și Chrétien de Troyes ("Legenda Sfîntului Graal sau Perceval"). Deci ce înseamnă Graal? Sub acest simbol se ascund cîteva secrete. Unii asociază Sfîntul Graal și un ciclu de legende cu sîngele lui Hristos, cu mitul celtic privind cupa Cheridven, ce oferă genialitate și nemurire, cu ciclul iranian din Avesta despre regele epocii de aur Yima, care avea un vas în care a văzut trecutul și soarta lumii.

Scriitori și istoricii medievali au legat acest mit cu Perceval, Loengrin și familia Sfîntului Graal, un rege-pescar, protejat de cavalerii sfinți, ascuns într-un castel, care nu poate nici trăi, nici muri, din cauza unei răni obținute în una dintre luptele sacre. Se credea că catarii medievali (mișcare religioasă medievală în Franța și Spania) – moștenitorii gnosticilor și Bogumililor, păstrau această cupă în castelul Montsegur. După căderea cetății, aceasta a fost luată de o fată frumoasă, Esklarmonda Contesa de Foix, care a devenit un porumbel și s-a ascuns de ghearele cavalerilor negri trimiși de Papa de la Roma pentru a suprima această erezie.  

Wolfram Von Eschenbach a scris despre Graal și castelul Montsalvat, prin care, probabil, el a însemnat castelul catarilor Montsegur. Iată rîndurile lui despre castelul Graalului: „Locul este bine ascuns, / de inamic, ascunde secretul / Pentru a nu fi înșelat, / prin pădure trebuie să vii.“. Astfel, se credea că mitul Graalului are origini catare. Catarul a fost dezvoltat de vechile legende iraniene, zoroastriene și celtice despre inima lumii, despre faptul cine păstrează simbolul puterii și harului.

Otto Rahn, în cartea sa despre catari, scria înaintea celui de-al Doilea Război Mondial: „Sanctuarele druizilor dedicate zeiței Belisama au fost, de asemenea, situate în locuri dedicate Abeonei. Nu departe de actualul Mirepoix – pe stema proprietarilor (fiii Belisamei) se aflau turnul, peștele și semiluna – era pădurea sacră Belem. Actualul oraș Belesta, aflat la cîteva ore distanță de Montsegur, a fost unul dintre acele locuri sacre ale Belisamei. În Lavelane, la poalele muntelui Montsegur, unde conducea fiul Belisamei Ramon de Perella, sanctuarul Belisamei, de asemenea, a fost amplasat lîngă sanctuarul Abeonei. (Otto Rahn. "Cruciada împotriva Graalului", Moscova, 2002, p.127)

Unde a dispărut Lohengrin

Un alt aspect al legendei Graalului este cronica saxonă urbană (de Halbstadt). În ea se vorbea despre Lohengrin. „Cronicarii considerau că acesta este un tînăr, cavalerul-lebădă, coborît din munți, unde Graalul conținea și esența Venerei” (Cronica saxonă). Noi nu putem spune azi de unde provine aceste erou al miturilor medievale despre Graal, cine e Lohengrin și de unde provine. Dar noi putem presupune că aceasta era lumea din Sudul Franței și putem presupune unde a plecat.

Otto Rahn scria: „Așadar, muntele Graal era muntele Venerei”. Dar să ne punem o întrebare importantă – în ce loc și în ce familie s-a pronunțat marele simbol al Venerei, unde cavalerismul și munca sacră și-au manifestat înaltele capacități? Unde omul a încercat să creeze o lume a paradisului, bastionul credinței și tradițiilor, a ceea ce a adus cîndva cavalerul din Provence, prințul Sudului misterios al Franței? De la catarii lui Languedoc și Provence aceste idei au intrat în sîngele lui Godfrey de Buillon, în legendele de familie ale acestui neam. După ce a obținut revelația exclusivității și divinității sale, Casa de Lorena s-a avîntat spre putere. Aceasta și aristocrații din Champagne au reînviat vechile tradiții.

Însă cultul valorilor creștine și-a manifestat într-un nou mod posibilitățile și dorințele. Elita superioară, unde a revenit sîngele Merovingienilor, a dorit să aibă o nouă putere, demnă de trecutul ei. Crucea roșie a Merovingienilor s-a manifestat în ideea cruciadelor, iar apoi a fost imprimată pe uniforma Ordinului Templului. Casa de Lorraine din nou și-a marcat prezența și misterul provenienței. Totodată, la Răsărit au avut loc niște provocări geopolitice interesante. Au început cruciadele. În cercurile urmașilor Merovingienilor au apărut noi oportunități. Ideile Merovingienilor s-au unit temporar cu ambițiile bisericii.

În cartea „Sfîntul Mister”, scrisă de cercetătorii englezi Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Linkoln, sînt informații interesante: „În aceste condiții, Godefroy de Boulogne, în propriii lui ochi și în ochii susținătorilor săi, într-adevăr a fost mai mult decît Ducele de Lorena; el a fost regele de drept, candidat al dinastiei, care a fost deturnată odată cu uciderea lui Dagobert al II-lea în anul 679. Dar, în pofida tuturor, el a rămas rege fără regat, iar pe tronul Franței dinastia Capetiens s-a instalat prea bine pentru a putea fi alungată de acolo” („Sfîntul mister, p. 189).



Și atunci au început să se pregătească de marșul de eliberare a pămînturilor pentru viitoarea împărăție. Două căi – Estul și Vestul. Una – de la Sion, alta, mai tîrziu o vor crea templierii. Două idei și două căi. Analogii interesante. Marșul spre Est este marele vis al creștinilor. Dar acesta nu are sens și e sortit eșecului. Marșul spre Vest înseamnă o nouă dezvoltare, dar pînă acolo trebuia să crească. Iar să crească ei puteau doar trecînd prin Ierusalim și bătăliile palestiniene. Acolo totul va deveni clar.

Conștientizarea înaltelor mistere ale tradiției 

Lorenienii ridică Europa, ei și frăția lor au nevoie de o nouă casă, o casă liberă. Motivația deja este. Sfîntul Scaun îi susține. Dar îi susține și Bizanțul. Punctul de bifurcare. Viitorul se năștea în acele decizii. Iar rezultatul lor a fost organizarea marșului spre Ierusalim.

Un alt fragment din „Sfîntul mister”: „Poate pasiunea față de paralele ne împinge prea departe, dar aceasta nu este singura legătură dintre patriarhii Vechiului Testament și căutările noastre. Potrivit lui Robert Graves, într-adevăr, ziua de 23 decembrie era zi sacră pentru tribul lui Beniamin, iar noi ținem minte că data de 23 decembrie a fost aleasă pentru sărbătoarea sfîntului Dagobert. Dar să continuăm. Printre cele trei clanuri ce formau tribul lui Beniamin, a fost și clanul lui Ahiram – care putea fi identificat și cu Hiram, Constructorul Templului lui Solomon – figura centrală a tradiției masonice. Discipolul fidel al lui Hiram – să ne amintim – se numea Benoni, iar Benoni îl numea pe Beniamin în copilărie mama sa Rahil înainte de moarte”. („Sacrul mister”, p. 190).

Anume această linie iudeo-creștină din învățătura urmașilor Merovingienilor a cîștigat teren în acei ani. Așa se năștea armata celor care vor găsi alte răspunsuri, care va găsi alte adevăruri înalte și alte căi mărețe. Așadar, templierii, trecînd prin sute de bătălii și provocări, devenind triumfatori, iar apoi fiind acuzați de cedarea Pămîntului Sfînt multor case regale din Europa, au venit, în sfîrșit, la conștientizarea înaltelor mistere ale tradiției, de care era pătrunsă dinastia Merovingienilor.

Ordinul Sionului i-a creat pe templieri pentru fortificarea pozițiilor lor în Palestina, pentru că cercul îngust al urmașilor Merovingienilor și ducii de Lorena nu puteau face față singuri problemelor apărute în Palestina. Ei aveau nevoie de o armată. Dar cînd această armată a început să pretindă puterea în Europa, ei au distrus-o. Astfel, Casa de Lorena, Casa urmașilor Merovingienilor și a neamului iudaic al lui Beniamin și-au început proiectul istoric, care astăzi, în condițiile creării Europei Unite, ajunge în faza sa finală și a realizării definitive. 

Scopul lui este crearea domniei marelui monarh al Franței și Europei, ultimului Merovingian pe tronul regal al vechiului continent, al celui prezis de profeția Sfîntului Malachie, ce povestește despre Marele și ultimul rege al Europei.

Sfînta monarhie a Ordinului Sionului împotriva statului-ordin aristocratic, împotriva Ordinului Templierilor. Aceasta este ultima coliziune a istoriei europene. Cine va învinge, timpul va arăta. Dar lupta și confruntarea continuă, prea mari sînt divergențele dintre Ordinul Sionului și frăția templierilor. Acestea și creează imaginea politică a istoriei contemporane. 

SOCANT ! GRUPUL criminal CARE conduce LUMEA ! Un economist roman de taliue MONDIALA rupe TACEREA !


Dezvăluirile lui Anghel Rugină de la aceea vreme au fost privite că scenarii SF de către opinia publică, dar şi de cea mai mare partea a clasei politice de la aceea vreme.

Timpul a trecut, Anghel Rugină s-a înălţat la ceruri, dar mărturisirile acestuia din acea emisiune ar trebuie să le mult de gândit celor care astăzi sunt la butoanele României- Cioloş şi Iohannis, dar şi celor care s-au perindat în ultimii zece ani, fie că se numesc Tăriceanu, Boc, Ponta sau Băsescu.

Dezvăluirile lui Anghel Rugină rememorate astăzi schimbă total viziune despre cine conduce lumea şi cine conduce România. “Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “că în sânul lui Avraam”!

EI DEȚIN PUTEREA ABSOLUTĂ

Oamenii aş̧ţia deţ̧in puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico- ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţîn sub control toate popoarele planetei.

Acestea le indică̆ personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “caş̧tiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai că număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt “aleşi” cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altcevadecât să pună în practică “directivele” trasate de acesta”, mărturisia Anghel Rugină. Atunci, un telespectator l-a întrebat telefonic dacă şi România parte dintre ţările vizate de “GRUP”? “

Da. Şi că dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a că̂ştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două să̆ptămă̂ni de la că̂şţigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaş̧i lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…

„Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preş̧edintele nostru ni l-au ales americanii?”, a replicat telespectatorul. “Nu o spun eu. Aş̧a este. Numai că nu americanii, ci “GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.”

Telespectatorul a fost iritat de replica renumitul economist şi l-a acuzat pe aceste de interese ascunse, dar răspunsul lui Anghel Rugină a fost unul magistral. “Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până̆ acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează!

Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţ̧eleagă!.. În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără̆ voturile!

POPORUL MEU SĂ̆ AFLE

Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile în plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă. Îmi spui că nu şţii ce interes am…

Am interesul că POPORUL MEU SĂ̆ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ̆… Să înţ̧eleagă că la nivel global “cărțile sunt făcute”! Oamenii ăşţia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…” Dar cine sunt acei oameni? „

Pe oamenii ăşţia nu-i cunoaş̧te nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăşţia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţ̧elegeţi că adevărații bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru că astfel să aibă libertate deplină de mişcare.



Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaş̧te identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aş̧a. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună…

Nici măcar președinții marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!”… “Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…”… “Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată.

GRUPUL A LUAT FIINȚĂ LA 1800

În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moş̧teneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să între fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii.

Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”…

Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… “

Toată lumea rămâne mută. Inclusiv Marius Tucă… Şi domnul profesor a continuat: “Toate mişcările de rezonanţă mondială̆ de după̆ 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînțeles că au apărut şi evenimente neprevăzute.

La un moment dat, liderii comunişţi, supuşi unei propagande deşănţ̧aţe cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşîşi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte zei în viaţă, aş̧a că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aş̧a a pornit cel de-al doilea ră̆zboi mondial…

Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “ră̆zboi rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toții, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială̆, BERD, Comunitatea Europeană, etc…

Trebuie să recunoaștem că acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominației acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”.

De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş̧ care nu ar fi fost posibil fără̆ direcționarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordin de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului.

În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai ră̆i câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că̆ la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!…”

Însă, Marius Tucă uimit de afirmațiile lui Anghel Rugină încearcă să afle dacă acestuia nu îi este frică să facă asemenea dezvăluiri. Replică renumitul economist a fost: “În primul rând, am o vârstă: “mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…” Tucă insistă: “Şi noi ce trebuie să facem?”. “Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!…

Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsam gândurile mari, la scară internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte!


Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăîm, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”, a avertizat Anghel Rugină. Acum, orice comentariu despre profeţiile lui Anghel Rugină este de prisos!

ULUITORUL mod de transmisie al curentului ELECTRIC PRIN AER. Tesla l-a INVENTAT.





INFO IMPORTANT

Nikola Tesla (în sârbă Никола Тесла; n. 10 iulie 1856, Smiljan, Imperiul Austriac – d. 7 ianuarie 1943,New York, SUA) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. Tesla este considerat ca fiind un important om de știință al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Invențiile, precum și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

Tesla era etnic sârb - POSIBIL ORIGINI ROMANESTI - , fiind născut în satul Smilijan, în Imperiul Austriac (actualmente în Croația). Era cetățean al Imperiului Austriac prin naștere și mai târziu a devenit cetățean american. Prin demonstrația lui de comunicare fără fir prin intermediul undelor radio în 1894 și după victoria în „războiul curenților”, a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari ingineri electricieni ai S.U.A. Mare parte din munca sa inițială a fost pionierat în ingineria electrică modernă și multe dintre descoperirile lui au fost de foarte mare importanță. În toată această perioadă, în Statele Unite faima lui Tesla rivaliza cu a oricărui inventator sau om de știință al vremii, dar din cauza afirmațiilor sale aparent incredibile și în unele cazuri aproape neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost în final etichetat drept un om de știință nebun.



Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. Nikola Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului industrial și una care să fie compatibilă cu natura.

Cu numele său este denumită unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul Internațional (1 Tesla = 1T).

Orașul Buffalo se află situat la nord de statul New York. În iarna anului 1931, localnicii au fost martorii la un eveniment inedit. Pe străzile din Buffalo a putut fi observată o mașină electrică. Șoferul mașinii susținea că mașina funcționează fără combustibil. Șoferul se numea Peter Savo și era nepotul lui Nikola Tesla.



În anul 1930, Nikola Tesla revoluția lumea prin invențiile sale în electricitatea aplicată, inventând motorul electric cu inducție cu curent alternativ, radiotelegrafia, telecomanda prin radio, lămpile fluorescente.
 
Tesla s-a născut în anul 1856, în Croația. Copil fiind, putea să realizeze calcule matematice complicate. Avea o memorie vizuală ieșită din comun. Mai târziu, a reușit să învețe mai multe limbi străine fără dificultate.

Toate invențiile sale au fost create în mintea sa, așa cum declara Tesla, după care se așeza la birou pentru a le pune pe hârtie. Marea lui pasiune a fost electricitatea. După ce Thomas Edison a inventat becul, Tesla hotărăște să lucreze cu el.

În timp ce Edison susținea utilizarea curentului continuu, Tesla continua să susțină beneficiile curentului alternativ. Primele lui experiențe le-a efectuat pe animale mici. Constatând că nu convinge opinia publică, a continuat experiențele pe animale mari, respectiv pe elefanți.

Cei care au fost convinși de aceste experimente au fost șefii penitenciarilor din SUA. Așa s-a născut scaunul electric care este și astăzi utilizat în anumite state din SUA.

Câțiva ani mai târziu, Tesla pleacă la New York unde va încerca un nou experiment. El a construit un emițător fără fir pe care l-a instalat în vârful unui turn.

El încerca să transforme crusta terestră într-o imensă priză electrică, ceea ce însema energie electrică gratuită pentru toată omenirea. Era suficient de a înfige o tijă în pământ și aceasta producea energie electrică.


Emițătorul putea să producă o energie mai puternică decât cea produsă de o bombă atomică. În anul 1907, în momentul în care a fost experimentată invenția, la bordul vasului Iena are loc o explozie inexplicabilă.


Au fost voci care au spus că unda de șoc a experimentului ar fi cauza exploziei. În anul 1908, are loc catastrofa din Tunguska. Să fie cauza acestei catastrofe raza morții pe care Tesla a experimentat-o și în acel an?

SOCANT ! Formarea LUNII a distrus civilizatia MU !


   
Tot mai mulți cercetători susțin teoria conform căreia pe Pământ a existat o civilizație primordială. O civilizație dezvoltată care a ocupat un areal vast de la Egipt, India, America de Sud.
 
Cercetătorul Charles Berlitz susținea că a existat un al 8-lea continet, leagănul civilizației primordiale. Civilizația megalitică din Malta are asemănări izbitoare cu civilizațiile mayașe sau aztece. Piramidele din Egipt, Europa, America de Sud au fost construite după aceleași tehnici.
 
Toate construcțiile megalitice erau închinate unui zeu, unei singure religii, cea care venera soarele.

Este greu să acceptăm teoria conform căreia a existat o civiliație primordială care popula misteriosul continent Mu din mijlocul oceanului Pacific, după tot ceea ce am studiat în școli. După catastrofa care a distrus continentul, supraviețuitorii au migrat în diverse colțuri ale lumii ducând cu ei cunoștințele și tehnologia.

Numai acceptând această teorie putem explica similitudinile dintre civilizațiile din diverse colțuri ale lumii. Civilizația Mu reușise să stăpânească câmpul magnetic al Pământului. Lemurienii, locuitorii acestui continent, cunoșteau tainele cristalelor, proprietățile magnetice ale materiei, puteau crea câmpuri de inducție pe care le numeau Mana. După acest apogeu a urmat dezastrul.



În anul 1927, John Marchall, cercetător, scria, toată vechea cultură a Indiei seamănă izbitor de mult cu cea a Mesopotamiei și a Egiptului. Există vestigii arheologice care atestă existența continentului Mu. Ne referim la statuile din Insula Paștelui, ruinile ciclopice de la Ponape.

Există și o altă variantă referitor la disparița continentului Mu. Un cataclism astronomic antediluvian ar fi smuls cea mai mare parte a continentului. Masa violent smulsă s-ar fi adunat în spațiu într-o masă circulară din care s-a format Luna.

Cum i-au santajat UNGURII pe romanii din TRANSILVANIA pentru a lupta de partea lor in 1914 !


Dacă Regatul României a intrat în Primul Război Mondial în 1916, transilvănenii au început cu doi ani mai devreme. 500.000 de transilvăneni au luptat pentru Imperiul Austro-Ungar în Primul Război Mondial. Printre „tertipurile” folosite de mai marii armatelor pentru a atrage soldaţii se numărau tolerarea însemnelor româneşti în luptă şi înscrisurile în limba română. 

 Pentru românii din Transilvania, Primul Război Mondial a început în 1914. Asta pentru că Transilvania făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar. Aşa se face că Transilvania a fost implicată în război chiar din primele zile ale izbucnirii acestuia.

    La începutul războiului s-au înrolat în jur de 72.000 de transilvăneni, până la finalul războiului participând peste 500.000 de români din această parte a ţării.   

 „Deşi nu doreau acest război, soldaţii au mers pe front cu entuziasm, deoarece sperau că acesta o să aducă schimbări majore. Au existat mai multe valuri de înrolare a soldaţilor. La începutul războiului au fost mobilizaţi bărbaţii care erau în floarea vârstei şi care reprezentau principala forţă de muncă. Un alt val îi viza pe cei mai tineri, care aveau peste 18 ani, iar mai spre final şi pe cei mai vârstnici, rămânând acasă doar copiii, bătrânii sau cei bolnavi şi neputincioşi”, nota istoricul Aurica Sângeorzan în revista locală Pisanii Sângeozene.  

 Pentru a evita o reacţie negativă din partea românilor, guvernul de la Budapesta a dus o politică mai flexibilă. Astfel că, în timpul mobilizării au fost permise purtarea cocardelor tricolore româneşti şi chiar intonarea cântecului „Deşteaptă-te române”. Ordinele de chemare şi decretele guvernamentale au fost publicate şi în limba română, permiţându-se inclusiv afişarea drapelului românesc. De asemenea, cei acuzaţi de delicte politice au fost iertaţi.   



 „Pentru a evita dezertările sau fraternizarea cu civilii, autorităţile au urmărit ca soldaţii să fie înregimentaţi cât mai departe de casă. La sate s-au înregistrat cei mai mulţi soldaţi înregimentaţi. Lumea satului, în timpul războiului a fost martora unei drame repetate de nenumărate ori. Pe de-o parte a fost afectată de fiecare dată când se recrutau noi tineri pentru a merge pe front, fiind demoralizată de veştile despre moartea sau rănirea celor plecaţi, iar pe de altă parte se confrunta cu sărăcia şi chiar cu moartea în fiecare zi timp de câţiva ani. Dar, cu toate acestea, a fost nevoită să se obişnuiască şi să se adapteze la toate neajunsurile generate de război, a învăţat să trăiască şi să suporte ideea morţiişi chiar să o sfideze în anumite situaţii”, mai spune istoricul.  

 1916 – anul dezertărilor   

Dacă tacticile aplicate de austro-ungari au funcţionat până în 1915, în anul 1916 se înregistrează cele mai multe dezertări. Pe frontul din Galiţia au avut loc cele mai multe dezertări din răndurile soldaţilor români din armata austro-ungară. Aproape 40.000 de transilvăneni s-au predat ruşilor.    Acest lucru a dus la o mai atentă verificare a soldaţilor din Transilvania, darşi la transferul regimentelor care aveau în componenţă români pe alte fronturi, în special cel italian, cât mai departe de teatrul operaţiunilor din România.   

 „Marele stat major al armatei române a încurajat aceste mişcări de dezertare a soldaţilor adresându-le un manifest:„De astăzi locul vostru nu este în armata austro-ungară, părăsiţi rândurile sale, veniţi sub steagul român fără rezerve, să luptaţi împreună pentru fericirea noastră şi a voastră. Veniţi să înfăptuim România Mare!””, precizează Aurica Sângeorzan.   Cei care dezertau sau refuzau să se supună ordinelor erau judecaţi de Curţi Marţiale şi condamnaţi la moarte prin împuşcare sau spânzurare. 

adevarul,ro

Magazin Cultural Ştiinţific

Articole noi

Recent Posts Widget

Cele mai citite in ultima luna